Nu-ti pierde nadejdea asa de usor,
Priveste la Cel ce la cer s-a-naltat!
Chiar de ti-e viata furtuna si nor,
Nu-nseamna ca Domnul de tot te-a lasat.

S-au dus, poate, anii in graba, iar tu
In focu-ncercarii te-ai stins de dureri,
Ispitelor multe n-ai stiut spune nu
Si-acum cauti pacea si nu-i nicaieri.

Ti-e sufletu-o mare de lacrimi ce dor
Si-n piept porti poveri si simti vijelii,
De cand a plecat cerescul fior,
De cand de nadejdea cea sfanta nu sti.

Puterea ta scade, te crezi un invins,
Esti cel ce strabate-un desert pentru-o oaza,
Dar sus este Cel care moartea a-nvins,
E Domnul ce-ntruna viata-ti vegheaza.

Te simti tavalit si captiv in noroi,
Cararile tale sunt sumbre, incerte,
Esti vultur ranit cu zborul greoi
Si uiti ca Isus e-n stare sa ierte.

Ai stat mult prea mult intre oamenii sterpi
Si ei ti-au calcat frumusetea-n picioare,
Acum esti muscat de suflet de serpi
Si sufletu-ti geme, ofteaza si moare.

Priveste spre ceruri si nu atipi,
Alunga tot somnul tristetii amare,
Iubire si pace din nou vei primi
Cand Domnul va spune din cer Indurare!